O privire retrospectivă asupra unei cacealmale de proporţii a autorităţilor române
Pe 18 martie 2004 autorităţile române au declanşat „cea mai mare acţiune din ultimii 15 ani”. Aceasta a demarat cu violenţă: a fost ca explozia unei bombe. A unei bombe pline cu noroi, care a împroşcat din cap până-n picioare o mulţime de oameni. Apoi a venit presa care a plescăit şi s-a jucat cu sârg ca purcelul în băltoaca de noroi creată. A continuat să împroaşte cu noroi, fără să vadă că noroiul e doar în mintea ziariştilor, fără să-i pese că e vorba de vieţile unor oameni care realmente nu greşesc cu nimic. Ei doar doresc să practice yoga şi să îşi trăiască viaţa în mod demn.
Iată perspectiva pe care o descoperim: acţiuni în forţă nejustificate, pentru care s-a sperat să se găsească ulterior ceva dovezi incriminatorii care să acopere abuzurile. O campanie deşănţată în presă pentru care iarăşi nu există nici o justificare (dar cine mai stă să analizeze asta, dacă toate ziarele şi posturile TV merg pe aceeaşi linie). Lipsa deconcertantă a dovezilor. Instigarea opiniei publice, a cărei „dreaptă furie” să justifice acţiunea în forţă împotriva MISA. Şi pentru că totuşi nu a ieşit nimic, s-a trecut la PLANUL B: punerea sub acuzare a lui Gregorian Bivolaru, liderul spiritual al MISA, în speranţa de a distruge MISA prin „decapitare”.
De la 18 martie 2004 au trecut deja trei ani. Între timp, Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia. Pentru a obţine extrădarea sa, procurorii români au încropit între timp un alt dosar, cu acuzaţia de „trafic de persoane” – aceasta referindu-se de fapt, la activităţile de karma-yoga desfăşurate de yoghini. În acest dosar sunt acuzaţi peste 40 de instructori de yoga că ar fi „traficat” şase persoane. Statul suedez i-a oferit însă mentorului MISA protecţie împotriva autorităţilor române.
Articol preluat de pe misa-yoga.blogspot.com
